Revista Mozaicul REVISTĂ DE CULTURĂ FONDATĂ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA. SERIE NOUA. ANUL XXV
Romania literara, nr. 25/2000
Mozaicul de la Craiova (nr. 9-10) consacră un spaţiu amplu dezbaterii ideii de generaţie. Puncte de vedere interesante, diverse, contradictorii. Bună iniţiativă a redacţiei: generaţia este un concept care părea perimat, la un moment dat, ca şi periodizarea ori altele, dar pe care postmodernismul le readuce în forţă.
Mozaicul craiovean din ianuarie-februarie (număr dublu) este printre puţinele publicaţii care n-au lăsat neremarcată dispariţia lui Ion Zamfirescu. Revista consacră literatului, filosofului şi pedagogului câteva emoţionante pagini. Tot în Mozaicul, o anchetă despre revistele literare.
A apărut numărul 3 al revistei craiovene de cultura Mozaicul, acum cu pagini în varianta color. Deşi a pornit cu dreptul, nu ne putem impiedica să observăm că, de la un număr la altul, publicaţia e tot mai bună. Au apărut (ori au fost extinse) rubrici tăioase şi pe fază precum Breviar sau Ocheanul întors (o revistă a revistelor culturale). Din sumar: partea a doua a articolului-studiu Succesul este relativ de Adrian Marino, un grupaj tematic despre „descoperirea trupului feminin“ în cadrul căreia semnează interesante eseuri Gabriel Coşoveanu (Relaţii civilizate cu nuditatea), Aurelian Zisu (Femei dezbrăcându-se), Horia Dulvac (Lozincă, afişul, nudul). Mai reţinem un savuros Interviu (virtual) cu Umberto Eco de Ion Buzera, partea a doua a unui text al lui Gabriel Popescu despre Paradoxul român de Sorin Alexandrescu („Paradoxul român“ şi lectura „spectrologică“ venind dinspre P. Ricoeur şi R. Otto) şi textul Arianei Bălaşa (Cântarea cântărilor între sacru şi profan).
Revista de cultură Mozaicul din Craiova (nr. 1-2/2001) publică o anchetă provocatoare cu titlul Care consideraţi că sunt cele mai importante şapte (numărul creaţiei şi al ordinii) evenimente culturale din România ultimului deceniu? Au răspuns, în ordine alfabetică: Constantin Barbu, Daniel Bănulescu, Marin Beşteliu, Marian Victor Buciu, Ion Buzaşi, Ion Buzera, Constantin Ciopraga, Ionel Ciupureanu, Gabriel Coşoveanu, Constantin Cubleşan, Marius Ghica, Cătălin Ghiţă, Sergiu Ioanicescu, Ion Bogdan Lefter, Virgil Nemoianu, Nicolae Panea, Gili Pârvu, George Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Robert Serban, Geo Vasile. Răspunsurile sunt, aşa cum era de aşteptat, extrem de diverse, deconcertant de diverse, cu destule lucruri serioase, dar şi amuzante, personale, nonconformiste, astfel încât concluzia (provizorie) pare a fi faptul că, în ultimii zece ani, au existat suficiente evenimente culturale, pentru toate gusturile, dar şi că însuşi înţelesul termenului „eveniment cultural“ a devenit mai permisiv, înglobând zone dintre cele mai surprinzătoare.
Revista Mozaicul care - în ciuda oricărei suspiciuni de părţi-pris - nu poate fi scoasă din discuţia de faţă, chiar asta a facut de la începuturile ei în noua serie: a acordat credit total «heterolimbajelor» eseistice, prozastice, poetice, plastice, muzicale etc. Şi rezultatele s-au văzut: este «focarul», vrând-nevrând, al culturii craiovene şi al culturii care se face astăzi în Oltenia, într-o comprehensiune reciprocă de neconceput prin redacţii uitate de vreme şi de lume [...]. Revirimentul formidabil al culturii craiovene pe care l-a obţinut într-o perioadă atât de scurtă Mozaicul este dovada cea mai clară a latentelor locului (cu dimensiuni realmente greu de evaluat), latente care fuseseră mai mult sau mai puţin obnubilate până la apariţia sa şi în virtutea cărora e de presupus că va evolua în continuare“. I-o dorim şi noi!
Nr. 1-2/2002 al revistei „alternative“ craiovene de cultură Mozaicul are în prim-plan un dosar cu tema Libertatea - ispită şi capcană, cuprinzând eseuri de Ion Militaru, Gabriel Coşoveanu, Sergiu Ioanicescu, Marian Victor Buciu, Horia Dulvac şi Cătălin Ghiţă. Ne-au atras atenţia, prin seriozitate şi rigoare, textul semnat de Gabriel Coşoveanu - Conceptul tuturor posibilităţilor (mai ales retorice) - şi cel al lui Ion Militaru - Istorie si libertate -, cărora le putem alătura intervenţia, nu lipsită de interesante sugestii, a lui Aurelian Zisu, cu titlul Eminescu şi libertatea. În afara temei, ar mai fi de semnalat două „lecturi paralele“ pe marginea cărţii Anii ’60-’90. Critica literară de Ion Bogdan Lefter, O radiografie a criticiide Adrian Marino şi Cita teorie încape într-o cronică de Sorina Sorescu.
În Mozaicul nr. 1-2, editorialul lui Constantin M. Popa are un titlu foarte incitant: Eminescu vs Caragiale. Autorul porneşte de la o sumă de judecăţi părtinitoare formulate de academicianul moldovean Mihai Cimpoi în urma dezbaterilor găzduite de Mozaicul pe tema «Anului Eminescu» şi a «Anului Caragiale». Mihai Cimpoi, constată autorul editorialului, se alatură corului de voci ultragiate de o aşa-numită conjuraţie anti-Eminescu, acuzată mereu de fel de fel de păcate mortale împotriva culturii române. Domnia-sa simte nevoia să-i ia partea unui Eminescu nedreptăţit în favoarea, pasămite, a lui Caragiale, potrivit vechiului complex al scriitorului naţional, incurabil după cum se vede. Numai astfel se poate explica de ce alăturarea numelor celor doi clasici români este interpretată ca „o demonie a răsturnărilor valorice cu orice preţ“, ca şi cum simplul fapt de a-l compara pe Eminescu cu Caragiale ar fi un sacrilegiu. Suntem convinşi ca Mihai Cimpoi nu are intenţia expresă de a „ţine“ cu Eminescu împotriva unui alt mare scriitor, dar este tot atât de limpede ca, prin atari luări de poziţie, nu face decât să creeze polemici inutile şi, chiar mai mult, dăunatoare unei culturi, totuşi, europene. La fel de provocatoare par articolele aşezate sub rubrica Mişcările ideilor. Horia Dulvac şi Gabriel Coşoveanu abordează, din unghiuri diferite, problema Celuilalt.
Între atâtea manifestări culturale dedicate zilelor Craiovei (23-29 octombrie), Colocviile revistei „Mozaicul”, desfăşurate pe durata a două zile, au reuşit să impună prin ţinuta dezbaterii, prin însăşi tema aleasă anul acesta, ca şi prin numele participanţilor la, iată, cea de-a IX-a ediţie, de când la Craiova dezbaterea de tip intelectual înlocuieşte gregara vorbărie din forul public. Ediţia de anul acesta s-a structurat în jurul unei teme pe cât de actuală, pe atât de stringentă:„Europa şi spiritul competiţiei- exigenţe ale integrării culturale”.
(Nicolae Coande, în Suplimentul de cultură, nr. 27 (101), 4-10 noiembrie, 2006, p.7)
S-au împlinit în această toamnă, la 9 septembrie, 170 de la înfiinţarea primei tipografii din Craiova, iar la 3 octombrie, tot atâţia ani de la apariţia primei reviste de cultură din Oltenia, „Mozaikul”, ambele ctitorite de Constantin Lecca, primul profesor de desen şi caligrafie, la Şcoala Centrală, unde l-a avut elev pe viitorul pictor Theodor Aman. În urmă cu zece ani, tot la Craiova, din iniţiativa profesorului Nicolae Marinescu, a apărut o nouă serie a revistei „Mozaicul” avându-l ca redactor-şef pe reputatul Constantin M. Popa, iar ca secretar general de redacţie pe poetul şi publicistul Ilarie Hinoveanu. Autor al unei extrem de interesante lucrări despre Hermeneutica lui Adrian Marino, de întâmpinare a noii publicaţii craiovene: Să nu uităm că Mozaicul este, de fapt, seria a doua a unei reviste paşoptiste, făcute de C. Lecca, Ei bine, paşoptismul actual a reînviat prin „Mozaicul”. Deci noi suntem într-o fază neopaşoptistă, de liberalism, de spirit critic, de europenism şi de iniţiative locale creatoare. (Revista revistelor culturale, „Mozaicul”, număr aniversar, (Ramuri, Nr. 11,octombrie, 2008)
